LSD

Chimistul elveţian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanţă în anul 1938 în cercetările lui privind "cornul secarei" cu scopul extragerii unei substanţe care să stimuleze circulaţia sanguină. LSD cunoscut şi sub denumirea comercială "Delysid" folosită de concernul farmaceutic Sandoz, era un preparat pentru tratamentul bolilor psihice şi pentru scopuri de cercetare.
Efectul său halucinogen îl descoperă Hofmann prin întîmplare la data de 16 aprilie 1943 după ce probabil substanţa s-a absorbit prin pielea cercetătorului. El repetă acest proces la data de 19. Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD corespunzînd azi (ca. 50 µg) LSD stabilind efectul halucinogen puternic. Această dată este sărbătorită fanii drogului ca "Ziua bicicletei", deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acţiunea drogului merge acasă cu bicicleta.
Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparţine familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut şi raspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit in principal ca un drog recreaţional, un enteogen şi o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditaţia, psihonautica, proiecte artistice şi psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăseste pe orez.
LSD-ul este sensibil la oxigen, lumină ultravioletă şi clor, mai ales sub formă lichidă, deşi potenţa sa se poate menţine ani de zile, dacă este depozitat la rece, departe de lumină şi umezeală. În formă pură, este incolor, inodor şi uşor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin injecţie intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este intre 25 şi 500 µg (micrograme), însă consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză din pricina toleranţei.
Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuinţări psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe speranţe. Însă, întrebuinţarea medicală excesivă a substanţei in societatea vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de complicaţii politice ce s-au terminat cu interdicţia substantei atât în folosuri medicale, cât si recreaţionale şi spirituale. În ciuda acestor lucruri, drogul este şi astazi considerat, în anumite cercuri intelectuale, promiţător ca substanţă medicală. O serie de organizaţii-inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul de Cercetare Heffter şi Fundaţia Albert Hofmann-există cu scopul de a finanţa, încuraja şi coordona cercetările în scopuri medicale ale substanţei.
Consumul şi traficul de LSD încă este considerat marginal, deşi capturile din Europa ar putea sugera o redeşteptare a interesului pentru drog în ultimii câţiva ani. După o tendinţă descrescătoare pe termen lung datând din anii '90, atât numărul, cât şi cantitatea de capturi au crescut începând cu 2003. Situaţia actuală este neclară, întrucât, deşi datele disponibile în mod provizoriu indică o uşoară scădere a ambilor indicatori, Regatul Unit, ţara care de obicei raportează cele mai mari cantităţi de LSD capturate, încă nu a raportat. Preţurile cu amănuntul ale LSD (ajustate pentru inflaţie) au scăzut uşor din 2001 şi au variat în 2006 între 5 EUR şi 11 EUR pe unitate în cele mai multe ţări europene